Cum a fost readusă la viață o mansardă interbelică?
Arhitectul Mihail Neagu este o veche cunoștință dintr-ale mele, care de fiecare dată m-a surprins prin lucrările sale originale. Este și cazul proiectului de față, o mansardă interbelică, readusă la viață într-un mod absolut fermecător.
Firul roșu al acestei amenajări sunt grinzile de mai bine de 80 de ani. În toți acești ani, au trecut prin mai multe etape de vopsire, mai mult sau mai puțin fericite. Sunt elemente cu o valoare estetică deosebită, ce poartă patina timpului. În plus, încarcă această mansardă interbelică cu un aer pitoresc.
Dar să luăm amenajarea pas cu pas.
Cuvânt-cheie: Musee D’Orsay
Primul contact al arhitectului cu beneficiarii înseamnă o listă de cuvinte-cheie reprezentative pentru beneficiari. În cazul de față, în această listă s-a aflat la loc de cinste Musee D’Orsay. Pentru cine nu știe, Musee D’Orsay este o celebră gară pariziană transformată în muzeu de artă la aproximativ 100 ani de la inaugurare.
“Acest monument atât al arhitecturii de sfârşit de secol XIX, cât şi al arhitecturii contemporane este un argument viu al posibilei şi, în final, palpabilei sinergii între vechi-istoric şi nou-contemporan”, Mihail Neagu (Inedit Works).
Aducerea în contemporaneitate
Grinzile ce formează structura șarpantei au făcut o călătorie în timp și au devenit elementul-cheie al amenajării în această mansardă interbelică.
“Nu vorbim despre o conversie funcţională, ci aducerea în prezent a unei locuinţe interbelice utilizând elementele sale iniţiale ce poartă bagaj estetic (…) Diferitele scenarii de iluminare ale livingului nu fac decât să separe grinzile de şarpantă”, Mihail Neagu.
Simplitate versus impact istoric
Arhitectul Mihail Neagu a conceput un scenariu simplu pentru bucătărie, pentru a nu știrbi din forța istorică și prezentă a grinzilor. Bucătăria comunică liber cu zona de zi. Delimitarea este făcută doar la nivel simbolic, prin intermediul unei grinzi.
Și industrial, și jovial
Da, se poate să folosești elemente industriale într-o cameră dedicată copilului, fără a știrbi din jovialitatea ce caracterizează acest spațiu. Mihail intră din nou în rol și ne arată cum se poate obține acest lucru. 🙂
“Ne-am dorit mai mult decât un print cu contururi aparente de munţi. Am folosit acele piscuri din tablă, tocmai pentru a suplimenta numărul de sensuri pe care le poate căpăta acest spaţiu. Apare și o pisicuţă, inspirată dintr-un armadillo din diferite tente de roz. Aceasta se prezintă ca un gardian al camerei fetiţei”, Mihail Neagu.
Dinamism și căldură
În momentul preluării lucrării, în dormitorul matrimonial exista un dressing alb perimetral. O prezență anostă, de altfel, pe care Mihail Neagu a încercat să o pună în plan secund cu ajutorul construcției din lamele a patului, ce amintește de o pergolă. Astfel, a mai împușcat doi iepuri: a dat căldură și dinamism spațiului.
Ca un tunel
Inedită concepție a băii, de forma unui tunel, la capătul căruia parcă vezi o luminiță. 🙂
“Acest tunel l-am asimilat cu succesiunea de lentile din diafragma unui obiectiv foto. Nu am făcut decât să accentuez acest efect de adâncime cu ajutorul luminii, subdivizând astfel diferitele zone ale băii prin limite permeabile”, Mihail Neagu.
Incursiunea în trecutul și prezentul acestei mansarde s-a încheiat. Cum vi s-a părut? 🙂
Comments